Darfur, o rana inca vie

In cursul zilei de ieri, TV5 a difuzat un reportaj despre actiunea asociatei “L’arche de Zoé”, asociatie care militeaza pentru salvarea victimelor din Darfur.( http://www.archedezoe.fr/accueil.htm )

In cazul in care ai pierdut stirea difuzata in media romaneasca si te-ai concentrat doar pe scandalul romanilor din Italia, tin sa-ti precizez ca asociatia Arca lui Zoe a fost implicata intr-un conflict intre autoritatile ciadiene si cele franceze.

Cum s-au petrecut lucrurile? Ei bine, cei doi presedinti ai asociatiei ( imi cer scuze pentru ca nu am retinut numele exact, in orice caz, un barbat si o femeie, cuplu) au planuit rapirea a 32 de copii, victime ale razboiului din Darfur. Astfel, prin mijloace financiare proprii, cei doi, ajutati de catre alti membri voluntari ai asociatiei si totodata de catre 3 jurnalisti francezi, au creat un scenariu in urma caruia voluntarii, jurnalistii si copiii ar fi parasit Africa pentru a intra ilegal in Franta.

Demersul membrilor “L’arche de Zoé” a fost alimentat de convingerea ca odata ce minorii ar fi ajuns in Franta, viata lor s-ar fi schimbat complet, acestia fiind incredintati unor familii care s-ar fi aratat dispuse sa-i adopte. Fara acte insa, deoarece avem de a face cu niste adoptii ilegale. Pentru a putea ajunge in Fanta, membrii asociatiei au incercat mai intai sa identifice fiecare copil in parte, cerand ajutorul reprezentantului satului in care se aflau. Acesta parea ca stie cu exactitate numele fiecarui copil si starea sa civila. Cei mai multi dintre minori erau declarati ca fiind orfani sau avand doar un singur parinte ramas in viata, parinte care insa s-a recasatorit si nu mai este dispus sa aiba grija pe langa cei 7 -8 copii facuti intre timp, si de copiii din prima casatorie.

Plecarea micutilor din Ciad a fost planuita in amanunt de catre voluntari. Acestia au inchiriat un avion de tip Boeing 757 si au convins pilotul acestuia sa nu discute cu nimeni despre calatoria pe care vor urma sa o faca deoarece, invocau ei, la mijloc se afla interese politice extrem de importante. Vreme de cateva zile, membrii asociatiei au construit o scara inalta de cativa metri, pe care exersau cu copiii in carca, imbarcarea in avion.

Astfel, cand a venit ziua plecarii, capul operatiunii, presedintele asociatiei a prezentat unuia dintre jurnalistii cameramani rucsacul in care isi indesase pe langa mancare si alte lucruri necesare oricarei calatorii si lucrurile personale de care ar avea nevoie in cazul in care ar fi oprit de catre autoritati, pe pamant francez.

Pentru a facilita trecerea de autoritatile ciadiene, voluntarii au planuit sa bandajeze capetele si mainile copiilor si sa ii unga cu lichide asemanatoare sangelui. In pofida tuturor eforturilor lor, voluntarii au fost opriti si incarcerati de catre autoritatile ciadiene.

In prezent, jurnalistii francezi au fost eliberati, gratie interventiei lui Nicholas Sarkozy si sunt voci care spun ca si membrii asociatiei vor fi achitati, urmand sa presteze 20 de ani de munca in folosul comunitatii.

In urma arestarii, cetateni ciadieni care ii aveau in grija pe micuti au declarat ca membrii asociatiei i-au mintit, spunandu-le ca le iau copiii pentru a-i instrui intr-o scoala special amenajata pentru ei. De asemenea, unele familii franceze care au fost contactate in vederea unor adoptii au sustinut ca voluntarii nu le-au specificat ca micutii nu sunt orfani sau ca exista cineva care sa aiba grija de ei.

Problema la nivel global se pune in modul urmator, aveau dreptul voluntarii sa decida pentru soarta micutilor, invocand argumentul unei vieti mai bune? A fost acela un plan de salvare sau de rapire? Si nu in ultimul rand, cine stabileste ce e corect in cazul victimelor de razboi: legea sau constiinta umana?