Archive for July, 2008|Monthly archive page
Pour ceux qui s’interessent a Darfur
Voici un lien qui vous aide agir d’une maniere humaine.
Le gout amaire de la rentree
Il n’y a que deux jours que je suis rentree dans le pays et les choses amaires ne tardent a aboutir. Au debut, le regret d’etre quelqu’une d’autre avec mes buts. Plus petite que mes pensees et bien, plus faible que mes desires. Puis, l’apanage de tous ceux qui ont l’interet de se venger. Et les choses se compliquent comme une tempete violente dans laquelle je me suis trouvee sans vouloir.
Le buts sont assez loins que je desir plus fort que jamais de les touches plus tot possible. Je devienne petite pour m’agrandir et dans le regard des autres je reste comme petite. C’est bien plus simple d’etonne dans un coup et d’experimenter l’humilite comme preuve de la sagesse.
Aller plus loin que tes propres limits et de n’avoir personne qui vienne te soutenir. En fait, la vie c’est toute un facon d’apprendre la solitude ettoufee dans les besoins.
Sa crape Internetul de ciuda
Cu pieptul impaiat ca al unui paun, revin cu o stire citita in “Le Figaro” . Duminica placuta!
Mahalaua centrului
In Grenoble daca iesi la promenada aproape orice loc pare rupt dintr-o ordine divina. Am zis aproape pentru ca nu este si cazul zonei centrale- un fel de Piata Unirii la noi, miticii. Aici, la Doubedou Hubert, o lume pestrita, pestrita isi poarta toalele cele mai ciudate asortate la papuci, ciocate, pantofi din lac si alte minunatii. Am senzatia ca lumea buna ocoleste cu buna stiinta acest loc.
Pentru ca hotarasem sa trecem pentru a cumpara de-ale gurii din zona si sa retragem niste bani, am avut de-a face cu ‘mademoisella “Scuipacila”. O tanti pe la vreo 30 de ani a trecut pe langa noi si universul nostru bleu si si-a imprastiat violent un scuipat de asfalt. Nici daca scotea un pistol si tragea nu ramaneam la fel de muta. Nu ma intelege gresit, nu-i vorba ca nu sunt obisnuita cu asemenea scena, dar in mintea mea tabloul nu poate fi asociat cu peisajul montan al grenoblienilor. Tanti s-a retras apoi in glorie, pasind rasfirat cu gambele ei barbatesti care rasareau de sub fusta alba, mini.
Mai departe cu cativa centimetri, un nenea cere bani, injurand nenorocitii care au facut painea la saizeci de centimi.
Ne-am retras rapid, cu sentimentul ingrat ca am intrat intr-o lume pe care nu am fi vrut sa o deranjam.
Rien que ca
L’autour c’est juste tous qu’il y a dedans. Toutes les autres choses sont additionneles.
Amabilitate municipala
Ajung iar cu un sfert de ora mai tarziu. Niciodata nu am depasit insa aceste 15 minute de “simtire”. Imi zice ca sunt spanioloaica si ca nu il deranjeaza. Fiecare cu ciudateniile lui. Ajungem in fine la o terasa si ne cuibarim jumatate la soare, jumatate la umbra, exact dupa regula olteanului cu paharul de apa de pe noptiera. Atmosfera placuta. Iarba verde imprejur, cateva piscuri de munte in departare si frantuzi sofisticati care sorb din tigara ca dintr-un pocal cu nectar. Dupa ce ni se ia comanda, doamna amabila care a venit sa ne serveasca ne-a adus, pe langa bauturile pe care le-am cerut si o sticla de apa. Frumos, imi place ideea de sticla, apa rece care sa abureasca un pic incolorul vasului care o poarta…insa pe eticheta sa era scris cu litere imprimate, de-o schioapa “apa municipala”.
Acuma, eu doua dileme am: Grenoble cand a ajuns municipiu si daca totusi a ramas oras ( provincie) , astia de unde au carat apa…?
Cine raspunde corect la aceasta intrebare poate castiga chiar dopul de la sticla cu pricina, pe care, desigur, nu l-am furat.
Romii din Saint -Etienne striga: “Noi d-aicea nu plecam, nu plecam acasa”
Stefanozii, locuitorii oraselului Saint Etienne din regiunea Rhone Alpes nu-i mai vor pe romi in urbe. In revansa, creolii de nationalitate bulgara, si-au instalat corturi si s-au dat drept indieni cotropitori. Autoritatile nu stiu cum sa mai reactioneze.
Leave a Comment
Leave a Comment
Leave a Comment