Oh yeah, oh yeah…

Marti. 15 chiar. Ma prinde ploaia in drum spre “La fitze”. Imi bag picioru’ in demolarile lor. Ajung in Gradina Japoneza cu o ora mai tarziu, incerc sa gasesc un loc in care sa-mi infig laptopu’ si constat fara stupoare ca sunt plina de namol pe sosoni. Credeam ca atarna hainele ude grele pe mine insa, nu, erau doar balerinii…

Gasesc in sfarsit o masuta cat de cat uscata si un scaun asisderea si dau sa ma instalez. Un bucata maidanez se repede fioros la mine, latrand, maraind si facand ca toate cele. Interpun scaunul de plastic intre mine si potaie si scap fara o injectie in burta.

Ajung “la baza” si sunt luata de urechi pentru o tanti care se credea un nenea. N-am un sfant in buzanar dar plec in concediu in doua zile si jumatate. Timpul trece al dracului de incet, desi intamplarile nefericite nu mai contenesc sa ma alerge.

Si din seria stirea zilei: Obama e “aparat” in stil caricatural.