De-a valma

Pentru morocanosii care se trezesc cu blocul gri in fereastra sau in zgomot de manele, Grenoble poate fi usor confundat cu paradisul. Dimineata se revarsa peste ploapele greoi cu parfum de munte si lumina ingaiata de acorduri de muzica clasica.

Fericirea se prelungeste peste zi, cand tolanit in fata ferestrei, privirea iti fuge de pe tastele computerului catre Bastilla, si aleea aceea draga ce pare sa duca pana hat, in varf de munte.

M-ai intrebat aseara daca as da Bucurestiul pe altceva. Ma gandeam prosteste la Strasbourg cand in sufletul meu tanjesc dupa Grenoble. Si dupa lumea intreaga. Mi-e sete nebuna de altceva in fiecare zi. Imi simt pulsul crescand, iar pasii mi-ar porni oricand catre “acolo”.

Nu inteleg de ce lumea vede viata ca pe un sir nesfarsit de obligatii. In fond, e vorba de o libertate sinistra. Poti alege sa fii scalvul propriilor idei sau sa adopti altele, infierate in minti straine. As prefera ca sclavia pe care as fi cosntransa sa o respect sa fie cea a gandului insetat.

Causul palemelor ma gadila sa continui dansul degetelor nebune care curg pe tastatura. Am uitat sa respir pentru ca asta presupune timp, am uitat sa ma trezesc pentru ca altfel, m-as prabusi. In spate, nimic. In fata, totul.