Sa haiducim

Oamenii din ziua de azi nu mai au haz. Nu mai vor sa munceasca:

Eu: hai sa facem, sa trimitem, sa mergem…

Ea: nu, simt ca nu pot, nu sunt pregatita, hai sa asteptam

Eu: Ce sa asteptam? Oricum, lucrurile astea dureaza. Pregatirea se dobandeste, nu cade din cer.

Ea: Da, dar o astept pe ea ca stie mai bine, nu pot asa singura…

Eu: Fa cum vrei.

si plec. In mintea mea, ma catar pe o poteca, in creierul muntilor. Racoare, putin soare, atat cat sa mangaie fruntea asudata de drumul anevoios. Si respir. In sfarsit. Ochii-mi se bucura de verdele de pe crengile brazilor, cocotate si ele, pe o scara-n cer. Atarn norii de gene si pastrez pasul pe carare. M-as opri, ce-i drept, sa sarut stanci, copaci si apa rece care se-onduieste prin frunzele rancede. O pasare imi arata drumul in vazduh. Daca nu as fi deja ostenita as ajunge si la tine. Dar o astept pe ea care te asteapta pe tine. Cadem impreuna in prapastia melancoliei. Liana mea e la tine, iar tu tii liana ei. Am putea termina cu prostiile si sa facem schimb de liane dar pentru ca suntem osteniti cu totii, ne incapatanam sa pretuim mai mult lucrurile altora.

Astept si acum asteptarea ta, iar ea nu-ti mai vine.

Sunt bolnava

dupa cartile vechi. Chiar in momentul asta imi infoi narile ca si cum mi-as fi pozitionat nasul la jumatatea distantei fata de degetele-mi care lasa sa zburde indeaproape foile nazdravane. Colile acelea care miros a pod si ceara. A levantica prafuita si toamna tarzie.

Ieri, am fost fericiita din cauza lui Paul Verlaine. L-am gasit intre doua coperti rosii, cartonate, pe un raft la anticariatele de la Universitate. Mai ceva decat dragoste la prima vedere. Am incercat sa scot din vraf, cartea si nereusind am chemat degraba, cu sufletul la gura, pe doamna care vindea. Cu un tremur in glas, de parca , undeva, in spatele unei usi apropiate, ar fi asteptat o armata de cotropitori care sa-mi fure cartea, i-am zis: “Pe-aceea!”. Doamna a rasfoit-o curioasa si apoi m-a fixat cu regret in priviri:

“Stiti…e in franceza…”

Fraza asta m-a lovit in moalele capului. Paul Verlaine in franceza ?!? Pentru un moment am avut impresia ca initial, cautam varianta in japoneza. Apoi, mi-am revenit rapid si i-am replicat cu oarecare aroganta:

“Stiu, tocmai de aceea o si cumpar…”, iar femeia m-a privit din nou lung, intocmai ca pe acei bizari, gata oricand sa-ti cumpere produsele cu defect la suprapret.

Orice, dar nu mediocru

Cuvantul asta, “mediocru”, imi provoaca o revolta sora cu disperarea. Teama pe care o raspandeste numai umbra lui, ma face sa ma ascund sub pat si sa stau atat cat sa nu mai pot iesi de acolo fara a sparge scandurile in spinare. Orice, absolut orice este mai bine decat mediocru. Blestemul suprem ar fi sa te cheme “Urdoare”, sa te trezesti dimineata langa o persoana mediocra, intr-o casa mediocra si sa pleci mai apoi la un serviciu mediocru,  pe care sa-l practici cu un banal simt mediocru. Concediile tale sa se stranga in locatii mediocre, alese din lipsa altor idei decat cele mediocre, iar planurile tale sa vizeze intr-un final, un viitor si mai mediocru.

Nu-i asa ca viata ta pare si ea mai putin mediocra , in clipa asta destul de mediocra?

Cu tancu’ prin cartier

Sa ma laud, zic. Dupa o perioada prosta si foarte proasta, dau un material la gazeta care iaste in top articole, in masura in care celelalte, clasate superios is din sport. In acelasi timp, ziarul ala pe care-l rasfoieste tot poporul la metrou ( ring) zice ca-l cauta pe Piedone, luni, in Grecia…cand el statea la poze in fata Oraselului Copiilor.

Saakasvili trece la dieta pe cravate

Un clip pentru care merita sa-ti iei pauza doua minute. Gustul cravatei parca e ceva mai bun decat cel al razboiului.

Nicicum

In podul gandurilor mele, lespedea uscata imi serveste drept balansoar.

Febra Faithless

Cate schimbari se pot produce in viata unui om? Cam tot atatea cat incap intr-o geanta de jurnalist, la pachet nano.

In alta ordine de idei, pune-ti mana pe taste si luati-va, ba, bilete la Faithless. Un prieten drag tocmai imi amintea de obsesia pentru o melodie superba: Last this day. Nu incercati cu search pe youtube.com ca nu merge. Traiasca vecinu’, purcelu’, vanzatorul sau pur si simplu, DC++. ( a nu se incerca asa ceva din avant marca “Journalistique”)

Si pentru ca tot e la moda si nici nu am gadilat retina cu vreun banc azi, din seria cuvintelor care conduc pierdutii pe internet catre acest locsor’ , iata vreo doua-trei exemple:

“vreau sa aflu daca ma marit”

“imagini cu slipici”

“drogati in Berceni”

“om stresant”.