Cand ajunge doar o varza sa fii fericit…

Am gasit reteta! S-a intamplat in timp ce ma bantuia Roland Barthes asta, cu hermeneutica lui.  Nu, nu e vorba de hernie- am verificat.

Am ridicat privirea din teancul de carti simandicoase cu baieti destepti si genii triste si am realizat ca fericirea nu e nici macar in vin, ci, evident, in varza! Si atunci am pornit un razboi cu oul de ciocolata care ma privea cu ura, strivit pe jumatate. Era cat pe ce sa-l fac una cu ecranul computerului daca nu ma imbia izul de busuioc.

In fata unei portii de varza noua, calita, cu busuioc, piper si  alte condimente secret pe care nu le  zvarl de pe papila nici pentru 6.000 de euro. Poate pentru putin peste…

Venetia, sora cu barza

Orasul asta are ceva din betia unui acordeon gadilat la soare de un emerit. Nu numai ca “pluteste” dar te si face sa plutesti. Autostrada care leaga Mestre de Venetia e primul indiciu ca vei reusi sa fugi de blocuri, fabrici, masini. Vacanta. Daca nu l-ar fi chemat deja Venetia, i s-ar fi potrivit Vacanta. Bisericile, odinioara scoli ascund o istorie seculara varata dincolo de portile lor mari. Podul Rialto (locul de unde a fost facuta poza) pare o mica poarta spre cer.

Dincolo de toate minunile arhitecturale ale orasului, restaurantele cu pretentii sunt doar niste bodegi in care cuptorul cu microunde face toti banii, iar chelnerii au o problema oftamologica: de cate ori se comanda, zambesc fals si ies din “scena” cu o scalambaitura de pupile.

De vazut Basilica San Marco neaparat si de apreciat cat efort a fost depus la realizarea fiecarui mozaic, cu ajutorul unor dale expuse in muzeul din cupola.

Daca e vant afara, evita pe cat posibil turnul. Terasa de la ultimul etaj, deasupra careia atarna clopote din cer e prevazuta doar cu niste grilaje care nu imblanzesc din puterea vantului. Panorama face ca cei 8 euro sa merite insa in zilele cu vant agitat, mai bine te abtii. Nu de alta dar se asteapta la lift si la coborare.

Intr-un restaurant de langa Rialto, un chelner indian stie o melodie in romana cu o gagica. Si daca ai apucat sa-i spui ca esti din Romania, atunci sigur iti canta cele cateva versuri pe care le mai stie. Bafta in a le recunoaste! In rest, evita comerciantii cu trandafiri rosii care te pot intimida sa nu fii chitros. Mai bine ia- i o albastrea, trandafirii rosii sunt mult prea banali si inexpresivi.

Pentru amintiri din sticla de Murano, mai bine ajungi pe insula. Si asta in timpul dupa-amiezii cat sunt deschise magazinele. Acolo, suvenirurile sunt ceva mai ieftine decat in Venetia.

Nu in ultimul rand, alege mai bine un hotel din Mestre. E si mai ieftin si mai bine organizat decat unul din Insula. Transportul te costa numai 2,20 de euro dus-intors si circa 30 de minute daca trebuie sa astepti la dus si intors. Daca pleci cu za oanul sau za oanca, grija mare sa nu vina barza. Am auzit ca impaiatelor le place sa se falfaie pe acolo, iar farmaciilor nici prin oblon nu le trece sa le pese.

Ghid de supravietuire dincolo de Prut

Ferestrele programelor de mesagerie rapida sunt impanzite  peste Prut cu sfaturi de supravietuire pe perioada haosului:

“Circulati in grupuri mari. eventual intelegeti-va din timp. Pastrati legatura regulata cu o persoana in afara potentialelor zone de conflicte. Nu discutati cu persoane straine. Nu va lasati abordati indiferent de cite panglici si tricoloare au un piept. Evitati capurile rase sau persoanele care comunica in rusa. Nu circulati pe stradutele adiacente. Bulevardul e un loc sigur. daca va simtiti amenintati indreptati-va spre un loc populat sau spre un magazin. Nu ezitati sa tipati. Zgomotul poate fi un aliat. Aveti grija noaptea. Oamenii pot disparea foarte usor. Nu discutati in transportul public despre protest. daca faceti parte din grupuri pe facebook si aveti profilul atasat mariti nivelul de privacy al profilului sau chiar scoateti-va fotografiile.”

Chef de o Revolutie

Pentru ca .

Tic-tac-tac -buuuum!

Se opreste, tropaie, tropaie si kaboom! Cati dintre voi ati experimentat ciudatenia unei apropieri de-un atac de cord? Cum sti ca te-apropii? Nu stii sigur, ci doar simti galopul.

Mi-e pofta de-o tigara. Sa-i inspir aroma o data cu aburii cafelei, de la geamul fostei mele camere, in Grenoble. O dimineata linistita, in care ceata de pe Chartreuse sa se ridice lenes, in cateva ore de uitare. Sa alerg apoi pe bicicleta de-a lungul si de-a latul orasului, pentru a ma refugia pe malul Isere-ului, la umbra unei idei: mi-am pierdut plamanii si ochii si creierii in rau! Sub coaste am pus doi bureti in schimb, in teasta doua masline si o branza prajita. Daca fumez sau respir simt ca se-mbacseste in mine orice urma de placere. Sa vezi prin doua masline, realizezi si tu ca nu e tocmai usor …Ce sa mai vorbim despre un eventual proces al gandirii cu o bucata de branza, deja prajita…

Cu toate astea, pipota imi tremura la gandul ca peste o saptamana si cateva ore voi fi departe, departe

In curand

de dor, scarba, sete, curiozitate si mai ales pentru totdeauna.

Boul e de vina

De unde as putea sa incep.. ideea e ca anul asta, asa cum a inceput el, e cam de rahat. Ca dovada, ieri s-a spart o teava de rahat  sub biroul directorului executiv iar izul preaminunat s-a raspandit in toate cele patru zari.

De mai bine de doua luni urmez tratamente fara rezultat, ceea ce ma face sa cred ca  anul asta al Boului care este cam de porc. Si macar de as fi numai eu. Mai toti cunoscutii tusesc, pufnesc, lesina si se tarasc la munca zi de zi.

Numai ca Boul nu e numai un an pentru mine, ca pentru ceilalti. De curand am aflat ca:

1. m-am nascut in anul Boului, cu ascendent in Bou

2.  prietenul meu este tot Bou. Ummm, cu tot respectul si consideratia, s-a nascut sub semnul Boului…Exact ca in cantecelul ala hidos: “Viata e bou si bou este lumea toata”- evident, cu adaptarea de rigoare.

Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu bietul animal insa, de dragul diversitatii, mi-ar fi placut ca din cand in cand sa mai intram si in anul Taurului, nu de alta dar cineva trebuie sa-i  zdruncine pe cretinii care ne conduc.