Voila, naţiune între cine şi cine ai de votat!

Învingător la puncte la categoria cel mai “grăitor” clip de campanie:

 ZĂ BEST http://www.mirceageoana.ro/mircea-geoana/biografie

Pe locul doi, între nuntă şi spital:

ZĂ SECĂND http://www.crinantonescu.ro/articole/49/Cinste-si-speranta.html#

Să nu-l uităm nici pe:

ZĂ SĂRD http://www.youtube.com/watch?v=hi7fFLRj00I

Sau pe:

ZĂ LEAST BAT NAT ZĂ LIST http://www.youtube.com/watch?v=ZOxuK1zHF98

Pe Băse nu vi-l mai arăt ca să nu mă acuzaţi de intoxicare. Iar pe Bella căutaţi-l şi singuri, rogu-vă. Eu mă retrag în glorie, cu clipul noului Obama în minte ca şi cum aş fi auzit cel mai tare banc. Ultimul stinge lumina.

L’homme-cage

Il pleut. Les nuages bougent avec rapidité sur le ciel gris etouffe. Depuis hier il fait 15 degrees de moins ce qui fait que l’hiver a condamné l’été à un fin sans prolongement. L’autumne me manque autant que les promenades  à velo sur la riviere d’Isère. 

L’arrivée du matin m’a transforme dans la femme-cage. Reveilée automatiquement aprés un sommeil de 5 heures, habilée en vitesse, partie pour le boulot comme un âme resignée par le fait que la rédaction est devenue ma première maison. Il reste encore que je dors et je prends ma douche ici et c’est bon. Mais je le fais lucidement. Après avoir transformé la rédaction de 9am dans ma maison pour un an et demie, rien ne me paraisse plus scandaleux. Et je reste entre la douzine des murs comme un animal sage qui est nouri au temps et qui c’est habitué à une vie en captivité.

864506

 

Après tout, c’est sont rares les moments quand nos vies nous appartient entierment. Il y a toujours des moments où on doit faire ça juste parce que les autres attendent la chose de nos part, juste parce que les autres on fait comme ça ou bien, parce qu’on gagne quelques bénéfices à la fin.

Autant que je respire les lettres et les erreurs de chaque article, je me noye en manquant la respiration duble qui reste dans un monde assez loin.

Trăiesc

şi în curând voi detalia :D.

Programul europarlamentarilor români

Să ne înţelegem de la bun început. Nu este opera mea, ci a unui cititor Hotnews care l-a aruncat la secţiunea comentarii aici.  

Ora 7.00 – d-ul Becali iese din camera si coboara in pijama in fata
hotelului. Confruntat cu privirile socate ale receptionerilor,
realizeaza ca nu e la Bucuresti si, deci, nu are 30 de oi
simbolico-relaxante de muls. Somnoros, se intoarce in camera.

Ora 7.15 – d-ul Vadim iese din camera si pune pasta de dinti pe clantele
europarlamentarilor UDMR.

Ora 8.00 – d-ul Becali se trezeste.

Ora 8.05 – d-ul Vadim se trezeste.

Ora 8.10 – domnisoara Elena Basescu se intoarce din club.

Ora 8.30 – d-ul Vadim si d-ul Becali se intalnesc la micul dejun. D-ul
Becali face un scandal monstru. Cum si-au permis sa-i serveasca lui,
care se pricepe la lactate, o branza mucegaita? I se explica faptul ca
branza e Camembert. “Atunci sa-i spuneti lu’ Camambert ca ma p..s pe
branza lui! Are noroc ca nu e Giovanni aici ca-l si scuipa!” D-ul Vadim
a concluzionat : “Nu te enerva, ca nu-i mare branza!”

Ora 9.00 – D-ul Becali se ascunde in baie ca sa nu-l vada Dumnezeu ca
fumeaza.

Ora 9.15 – D-ul Vadim se intalneste in holul hotelului cu
europarlamentarii UDMR. Schimbul de replici demonstreza tuturor
delegatiilor din preajma ca semnele pentru sex oral, mama si morti sunt
universale.

Ora 9.30 – Incep lucrarile. Emotii. Si d-ul Becali si d-ul Vadim sunt
inscrisi astazi la cuvant.

Ora 10.30 – Ca sa mai treaca timpul, d-ul Vadim face Sudoku si d-ul
Becali nu face Sudoku.

Ora 11.00 – George Becali ia cuvantul pentru prima data in Parlamentul
European. “I am onorated that za romanians votated me to be or not to
be…aaa… scuze…to be parlamentarashion in…here. My mission here iz to
show that with…credinta in Dumnezeu it will be ok! I am the Bear, the
vulturation, the warrior of light! Thank you! Fortza Steaua!”

Ora 11.30 – Europarlamentarii din celelalte tari isi revin din soc.
Lucrarile continua.

Ora 12.00 – D-ul Vadim termina de jucat SUDOKU si incepe sa arunce cu
bilute de muci in europarlamentarii UDMR. Acestia ridica mana si-l
parasc. Scandal.

 

Ora 13.30 – D-ul Becali si d-ul Vadim se intalnesc la masa de pranz.

Ora 13.45 – D-ul Becali vomita pateul de gasca.

Ora 14.00 – Europarlamentarii au parte de o surpriza. Un micro-recital
de pian. Spre final, domnul Becali se ridica, pune 1000 de euro pe pian
si-i sopteste pianistei “Vreau melodia aia, Suparat, pentru domnu’
presedinte al Parlamentului ca sa-l ierte pe Vadim si pentru familia mea
care a ramas in tara!”

Ora 14.30 – Domnisoara Elena se trezeste sa faca pipi. Se culca la loc.

Ora 15.00 – Se reiau lucrarile Parlamentului European. D-ul Vadim joaca
biliard pe messenger cuGheorghe Funar. D-ul Becali joaca poker on-line
cu laptopul ascuns sub masa, ca sa nu-l vada Dumnezeu.

Ora 16.00 – Domnisoara Basescu se trezeste si pleaca la shopping.

Ora 17.00 – se termina programul zilei. D-ul Vadim il duce pe d-ul
Becali intr-un muzeu unde avea loc o expozitie speciala. D-ul Becali
insista sa cumpere un tablou cu o “tipa zambareata”. Ghidul insista ca
Mona Lisa nu e de vanzare! D-ul Becali se enerveaza : “Orice are un
pret! N-am io bani sa cumpar un cacat de tablou?!”

Ora 18.00 – Cei doi intra intr-un magazin si se intalnesc cu d-ra Elena
Basescu. O pun in tema cu ce s-a intamplat la lucrarile Parlamentului.

Ora 19.00 – Toti trei mananca scoici la un restaurant din centru.

Ora 19.10 – D-ul Becali sustine ca scoicile se vomita mai usor decat
pateul de gasca.

Ora 20.00 – Intoarcerea la hotel.

Ora 20.15 – D-ul Becali intra in dus.

Ora 20.15 si 20 de secunde – D-ul Becali iese din dus.

Ora 20.45 – D-ra Basescu deschide laptopul si isi pune gandurile pe
hartie.

Ora 20.45 si 10 secunde – D-ra Basescu inchide laptopul.

Ora 21.00 – D-ul Vadim se uita la dvd-uri cu Elena Ceausescu si plange.

Ora 22.00 – D-ul Becali adoarme uitandu-se la el insusi pe Pro TV.

Ora 22.30 – D-ul Vadim adoarme uitandu-se la el insusi pe Otv.

Ora 23.00 – D-ra Basescu pleaca in club

Ever green

Sunt specială, dar am şi alte calităţi

Aflu deunăză că am două spline.  Una mare, normală, alta mai mică spre rahitică. Anunţ doritorii pe această cale că sunt de acord să o donez pe cea în dezvoltare. De asemenea, după ce voi afla şi RH-ul mă bag şi la donat de sânge. Nu pentru a beneficia de cine ştie ce reducere la abonamente, slavă patronului, le pot deconta, ci doar pentru a afla dacă există o asistentă mai proastă decât cea care mi-a învineţit toată mâna de la ” o înţepătură”. Trebuia să-mi dau seama că ceva nu e în regulă de când m-a întrebat dacă vreau să mă lungesc pe pat, cu toate că i-am spus că nu mi se face rău.

Aş mai avea şi nisip la rinichi dar pe ăla nu-l dau, că cine ştie poate îmi înalţ vreo casă vreodată şi am nevoie de materiale de calitate. La nevoie, am înţeles că pot stoca şi pietre. Oricum, mă antrenez pentru ce e mai bine.

În plus, mai am şi nişte nervi pilaf de la atât aşteptat al unor rezultate care-mi pot schimba viaţa. Şi nu, nu e vorba de un copil, p-ăla pot să aflu dacă-l am în numai câteva minute. Cu toate că intuiţia îmi spune că ar trebui să mă calmez, că la anul voi fi mai bine pregătită aştept ca gâsca un miracol sub forma numelui meu pe o listă de participanţi la discuţii interminabile cu o comisie care va tăia gâtul a trei oameni din patru. Sau a 70 din 90, depinde cum vrei s-o priveşti.

Mai am o conservă de nervi şi în urma unei discuţii cu o colegă care mi-a spus cu o nonşalanţă grăitoare că i se rupe de presă în general şi că ea nu face presă, deşi scrie la ziar de ani de zile. Mă întreb sincer cum naiba a făcut de a plecat de la EVZ…

 Am o poftă nebună de un concert. Şi cam asta mă va paşte dacă nu iau examenul. Un premiu de consolare la Sala Palatului, pe 14 iunie. Parcă încep să-mi doresc vice-versa. Şi mai vreau la munte. Cu un rucsac uşor în spate şi cu poteca în faţă. Cu stânci şi puţin soare, cu un izvor la care să-mi răcoresc fruntea şi cu niciun gând despre tine.

Curând, foarte curând voi lua o decizie importantă. Nu, nu am citit horoscopul, dar aşa mi-a căşunat mie că trebuie să-mi schimb viaţa. Te ţin la curent dacă mă leagă sau îmi rup ceva.

Recul

Mi-e silă:

– de babele cu bostani în loc de sâni, care te împing prin tramvai sau prin metrou pentru a fi ele primele care intră, care ies sau care ajung fuguţa-fuguţa până la taxator/aparatul de validat.

– de “prietenii” care te roagă să le fii alături după ce te-au minţit sau jignit într-un fel sau altul.

– de tipii care se dau macho şi în final descoperi că nici o bere nu pot bea până nu cer acordul părinţilor în scris.

– de oamenii “morţi”, care lucrează pentru că trebuie, respiră pentru că nu au încotro şi se târăsc pentru că n-au avut noroc să aibă paj sau un pat cu rotile.

– de cei care nu-şi recunosc niciodată vina şi pretind că sunt cei mai buni, cei mai deştepţi şi deci, merită tot ce e mai bun

– de cretinii cu faţă de creaturi care flegmează pe unde apucă

– de domnişoarele cu aer afectat care nu au mai fost demult târâte printr-un pat

– de recepţionera din clinica privată care te tratează ca pe un amărât care vrea să-şi împrăştie boala porcească prin spitalul construit de tacsu’

– de putoarea şi lehamitea care ne-a cuprins pe noi toţi, dimpreună cu smiorcăiala aferentă statutului de român.

În principiu, mi-aş vărsa maţele dacă aş şti că aşa trece, dar cum toate astea nu pot fi nici măcar diminuate, rămân cu sila şi cu speranţa că pe toţi cei enumeraţi mai sus îi va lovi un meteorit sau le va trăsni aşa, deodată, pofta de viaţă şi bunul simţ.